Politica de menținere artificială a cursului de schimb a devenit o armă împotriva economiei românești. În timp ce guvernul Bolojan–Nicușor și BNR se laudă cu „stabilitatea leului”, realitatea din teren este dură: producătorii și fermierii sunt împinși spre faliment.
Un leu ținut artificial puternic face ca importurile să pară ieftine, iar produsele românești — prea scumpe. Magazinele se umplu de marfă străină, iar ceea ce se produce local pare că „nu face față”. Nu pentru că ar fi mai slab calitativ, ci pentru că este distorsionat raportul real de prețuri.
Fermierii vând în lei, dar cumpără motorină, îngrășăminte și utilaje în euro. Producătorii industriali se confruntă cu aceleași costuri crescute, dar fără posibilitatea de a concura cu importurile ieftinite artificial. Rezultatul: fabrici care se închid, sate agricole care se golesc și o economie care devine tot mai dependentă de afară.
Un curs stabil nu înseamnă un curs sănătos. Atunci când este manipulat politic, el ucide exact sectorul care produce valoare și asigură independența țării. România are nevoie de o monedă echilibrată, nu de o ficțiune financiară care distruge munca românilor.
