Sistemul fiscal din România sufocă piața muncii printr-o povară aproape dublă față de cea din Statele Unite. Angajatorii și angajații din România contribuie cu aproape 42% din salariul brut către stat, în timp ce în SUA această povară fiscală totală rar depășește 20%. Diferența este uriașă și explică, în parte, de ce economia românească se confruntă cu dificultăți în atragerea și păstrarea forței de muncă.
În România, pentru fiecare 1.000 de lei brut câștigați, angajatul primește „în mână” aproximativ 600 de lei, restul fiind reținut pentru contribuții sociale, sănătate și impozit pe venit. În contrast, în SUA, sistemul fiscal permite contribuabililor să păstreze o proporție mai mare din venitul lor brut, iar costurile asociate taxelor sunt mult mai reduse.
Această discrepanță descurajează munca și antreprenoriatul în România, alimentând exodul forței de muncă către țări cu politici fiscale mai prietenoase. Statul român pare să prefere un sistem de impozitare excesiv, care sufocă economia, în loc să stimuleze dezvoltarea prin măsuri fiscale moderne.
Reformele fiscale sunt urgente. România trebuie să învețe din modelele care funcționează, cum ar fi cel american, pentru a reduce povara fiscală asupra angajaților și pentru a stimula crearea de locuri de muncă bine plătite. Fără o schimbare reală, vom continua să pierdem nu doar bani, ci și oameni.
