Românii plătesc unele dintre cele mai mari rate la locuințe din Europa raportat la salarii. Nu pentru că locuințele ar fi mai bune sau veniturile mai mari, ci din cauza dobânzilor colosale practicate de bănci și a unei politici financiare care apasă constant pe populație.
Cu salarii mult sub media vest-europeană, românii ajung să aloce o parte disproporționată din venit pentru rate. O locuință modestă înseamnă zeci de ani de îndatorare, stres permanent și zero siguranță financiară. Orice creștere de dobândă se transformă imediat într-o problemă de supraviețuire.
Politicile monetare girate de Banca Națională a României au protejat stabilitatea sistemului bancar, dar au sacrificat accesul oamenilor la locuire. Statul nu a intervenit nici prin programe reale de locuințe, nici prin limitarea abuzurilor din creditare.
În alte țări, locuința este un drept accesibil. În România, este un lux finanțat la dobânzi punitive. Iar când banca prosperă și familia se sufocă, problema nu mai este piața. Este statul care a abandonat cetățeanul.
