Social

15 ianuarie 2022, 172 de ani de când viata culturală a României a devenit mai bogată

Prin Legea 238 din 7 decembrie 2010 a fost stabilită Ziua Culturii Naționale ca sărbătoare națională pe data de 15 ianuarie. Ziua de 15 ianuarie a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, ca un omagiu adus nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889).

Este în fiecare an mometul să ne amintim, că, așa cum spunea George Călinescu, „apele vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

Este știut că patriotismul a fost pentru Eminescu o dăruire liniștită și statornică, ghidându-i întreaga existență. Intransigența scrierilor sale politice și virulența cu care și-a promovat ideile au ajuns să deranjeze artizanii intereselor oculte din vremea sa: Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârșirea școalei primare, advocați fără știrea lui Dumnezeu, pictori orbi și sculptori fără măini, generali care nu știu citi o hartă, subprefecți iesiți din pușcărie, legiuitori recrutați dintre stâlpi de cafenele, iată banda ocultă care guverneaza România, scria Eminescu în ziarul Timpul din 11 decembrie 1877.

Un lucru mai puțin știut despre Eminescu este acela că avea o formulă originală de salut pentru persoanele pe care le întâlnea. Astfel, devenise arhicunoscut faptul că saluta spunând: Trăiască nația! Cu timpul, această formulă de salut devenise foarte populară în rândul cunoscuților săi care se grăbeau să i-o ia înainte spunând Trăiască nația!, iar Eminescu răspundea Sus cu dânsa!

De-a lungul timpului s-a vehiculat teroria asasinării poetului Mihai Eminescu. Personalități contemporane lui Eminescu, precum Alexandru C. Cuza, Tudor Vianu, A.D. Xenopol, dar mai ales George Călinescu, au pus la îndoială alienația sa mintală. Un fapt unanim recunoscut atât de adversarii, cât și de susținătorii lui Eminescu a fost acela că articolele sale publicate în ziarului Timpul au deranjat grupurile politice influente ale vremii, în principal Casa de Austria.

Profitând de faptul că, așa cum descria Caragiale personalitatea lui Eminescu, era într-o continuă oscilare între atitudine, introverție și extraverție, fiind „un temperament de o excesivă neegalitate”, a fost lansată ipoteza alienației sale mintale. Internarea și aplicarea greșită a tratamentului cu injecții cu mercur în cadrul sanatoriului doctorului Alexandru Șuțu, tratament care ar fi avut rolul de a trata o afecțiune mai veche a poetului, sifilisul, care în acea perioadă făcea ravagii în rândul populației, până la descoperirea penicilinei, i-au grăbit sfârșitul. Crititicul si istoricul literar, Theodor Codreanu, afirma că principala cauză a morții lui Eminescu a fost administrarea injecțiilor cu mercur aplicate de doctorul Șuțu: „Acum nu mai încape îndoială: acela care i-a grăbit moartea lui Eminescu (psihică și fizică) a fost doctorul Șuțu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet”, scria Theodor Codreanu care susținea că Eminescu „avea conștiința sechestrării sale ilegale” și că suporta „condiția de deținut politic”. Chiar înainte de a-și găsi sfârșitul, Eminescu a cerut medicului de gardă un pahar cu lapte, iar după ce l-a primit, a șoptit: Sunt năruit….

George Bernard Shaw spunea că patriotismul este convingerea că ţara ta este superioară celorlalte din cauză că tu te-ai născut acolo. Poate pentru mulți dintre noi simpla apartenență la un grup sau la un teritoriu ne-a făcut să dezvoltăm convingerea superiorității acestora, însă pentru Eminescu patriotismul a însemnat însăși esența existenței sale, iar astăzi avem datoria morală să cinstim memoria lui Eminescu, mai ales în aceste vremuri de mari încercări, când avem nevoie mai mult ca oricând să devenim mai solidari și mai hotărâți pentru a ne înfăptui marile idealuri naționale prin cultură, conștienți de ceea ce avem și de ceea ce ne definește ca națiune, fără a căuta extraordinarul în altă parte, ci între propriile granițe, în propriile minți și în propriile inimi.

Când a fost dus la autopsie, într-unul dintre buzunarele halatului vechi și murdar în care a murit, a fost găsit un carnețel în care scrisese ultimele sale poezii: Viață și Stele în cer. Astăzi, când sărbătorim Ziua Culturii Naționale, poate mulți simțim, asemenea lui Eminescu, că valorile noastre morale și culturale sunt năruite, însă măcar pentru o clipă să avem tăria de a vorbi și de a scrie, așa cum a făcut Eminescu până în ultima clipă, despre ………. Viață și Stele în cer.

Eminescu a fost o personalitate copleşitoare, care a impresionat prin inteligenţă, memorie, curiozitate intelectuală, cultură de nivel european, bogăţia şi farmecul limbajului. Din acest motiv putem spune că fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci……….. I.L Caragiale

de Ciprian Demeter

Lasă un răspuns

Back to top button