Social

Dorințele și urările românilor, surprinse într-o expoziție organizată de Arhivele Naționale la Reșita

Rezoluțiile pentru un nou an sunt un izvor de inspirație pentru demersul nostru de a ne seta intențiile și de a le urmări realizarea pe tot parcursul anului. De ceva vreme, dezvoltarea personală, un domeniu nou în România, include exercițiul setării intențiilor pentru noul an ca pe un rezultat al înțelegerii și conștientizării asupra aspectelor care funcționează în sistemul nostru de valori și principii.

Cu tot elementul de noutate pe care îl aduce dezvoltatea personală în viața noastră, setarea intențiilor pentru noul an făcând parte din acesta, de-a lungul existenței mele am învătat că nimic nu-i nou sub soare. Originea acestor rezoluții pentru începutul de an a fost reluată într-un articol de pe history.com, semnat de Sarah Pruit, „The History of New Year’s Resolutions“, care amintește faptul că încă din Antichitate aceste rezoluții erau cultivate. Astfel, babilonienii, în urmă cu aproximativ patru mii de ani, care au fost și primii care organizau sărbători în cinstea noului an, au fost inventatorii rezoluțiilor. Anul Nou începea la mijlocul lunii martie, prilej cu care făceau legăminte de bună purtare către zeii lor. Se legau, astfel, în cadrul ceremoniilor, să-și plătească datoriile și să înapoieze lucrurile împrumutate. Aceste promisiuni ar putea fi considerate a fi precursori ai rezoluțiilor noastre de astăzi de Anul Nou. Dacă babilonienii își țineau cuvântul, dumnezeii lor le-ar fi acordat favoruri pentru anul care urma. Dacă nu, ar fi căzut în dizgrație – și nimeni nu vrea să intre în dizgrația zeilor.“

În Roma antică, imediat ce Iulius Caesar a fixat data de 1 ianuarie pentru a marca începutul noului an, romanii formulau mai multe cereri pe care le adresau către Ianus, zeul cu două fețe, luna ianuarie simbolizând pentru romani portalul dintre vechi și nou, iar Ianus fiind zeul care privea și în trecut, dar și în viitor, iar din acest motiv se ofereau ofrande și promisiuni pentru anul care începea.

Pentru mulți dintre români, sărbătorile de iarnă și, implicit, trecerea dintre ani  au fost prijej de bucurie și în perioada comunismului, marcate cu unele elemente pe care am ajuns să le considerăm specifice pentru acea perioadă: bradul împodobit cu hârtie creponată, cu staniolul de la bomboane și cu vată, revelionul petrecut la televizor și legendarele scenete cu Toma Caragiu, programele TV cu muzică patriotică, nelipsitul discurs al lui Ceaușescu de la miezul nopții și bucuria cadoului primit de la Moș Gerilă. Sărbătorile de iarnă din perioada comunistă erau indisolubil legate și de numărul impresionat de felicitări pe care românii îl trimiteau. Alegerea felicitărilor era o adevarată plăcere, iar această activitate nu era lasată la voia întâmplării. Oamenii ofereau cu bucurie și primeau cu încântare felicitările care erau considerate adevărate opere de artă, iar pentru mulți reprezentau un mod de a lua contact cu frumosul. Felicitările erau păstrate la loc de cinste, timp îndelungat, iar bucuria redescoperirii acestor picturi în miniatură a stat și la baza vernisajului expoziției care se desfășoară la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin.

 Expoziția cuprinde felicitări emise în perioada comunistă care fac parte din colecțiile Arhivelor Naționale -Filiala Caraș-Severin și a fost organizată de către dr. Ovidiu Roșu, șef serviciu al Arhivelelor Naționale- Filiala Caraș-Severin.

Ciprian Demeter

Back to top button