România lui Nicolae Ceaușescu a făcut investiții masive pe tot globul, inclusiv în SUA, China și avea de încasat MILIARDE. Proiectele au fost distruse și banii pierduți după 1990

România a investit milioane de dolari, dar și expertiză și know-how, în toată lumea, înainte de 1989.  Aceste investiții erau gândite de Nicolae Ceaușescu să asigure influență pentru țara noastră în aceste zone ale lumii, dar și venituri de miliarde de dolari.

Din păcate, în loc să fie valorificate, guvernele post 1989 au realizat un adevărat jaf național.

Un oraș întreg construit de români în Ucraina

România a fost unul dintre acționarii Combinatului de Îmbogățire a minereurilor acide din Ucraina de la Krivoi Rog.

În cazul acestui proiect, România se angaja să realizeze 26,7% din valoarea investiției, echivalentul a peste 700 milioane dolari la vremea respectivă în anii 80. Aceasta era cea mai mare investiție a României peste hotare. Combinatul urma sa devina cel mai mare furnizor de minereu-pelete-pentru siderurgia românească, îndeosebi pentru Sidex Galați.

Puțini știu, însă, că pe lângă pe lângă utilajele grele din combinat, românii au construit un adevărat la oraș la Krivoi Rog. Specialiștii români au construit blocuri de locuințe, școli și grădinițe pentru ucrainenii din Krivoi Rog.

Computerul central al combinatului era și el românesc. Din păcate, lucrările la combinat au fost abandonate pe fondul căderii URSS, iar guvernele românești de după 1989 nu s-au mai arătat interesate de recuperarea investiției.

În 2005, o analiză a Săptămânii Financiare nota că în contextul pieței oțelului de-atunci, produsele de la Krivoi Rog ar fi fost perfecte pentru Combinatul de la Galați.

100 de milioane de dolari investiți în SUA și China!

În anul 1978, Nicolae Ceaușescu vizitează pentru a doua oară, ca președinte al României, Statele Unite ale Americii.

Acolo, președintele Jimmy Carter i-a făcut o propunere fabuloasă și unică în același timp, având în vedere că România făcea parte, cel puțin oficial, din blocul țărilor comuniste: listarea economiei țării noastre la bursă.

Istoricul Cristian Troncotă a cercetat arhivele și a aflat că Jimmy Carter i-au spus lui Ceaușescu că economia României valora, atunci, 170 de miliarde de dolari. Investițiile americane s-ar fi făcut atunci după formula 51% România – 49% SUA.

Ceea ce se știe mai puțin este că până să investească americanii în România, fie ea comunistă sau nu, a investit România în SUA!

În 1989, Ceaușescu îi spunea în discuția pe care a avut-o cu Mihail Gorbaciov pe 4 decembrie, că România a investit câte 100 de milioane de dolari în SUA și în China.

„Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu câțiva ani în urmă am şi investit 100 de milioane acolo – suntem deci proprietari”, a zis Ceaușescu, conform stenogramei oficiale. Și mai departe: „Am investit în China în cărbune cocsificabil…”.

Șansele ca Nicolae Ceaușescu să fi mințit sunt mici, dată fiind importanța interlocutorului și a subiectului, care ar fi știut imediat dacă nu e adevărat. Ce s-a întâmplat cu participația românească din minele din SUA, doar Securitatea știe…

Rafinării în Siria, hidrocentrale în Algeria, construcții majore în Sudan

Toate acestea au fost realizate de către România lui Ceaușescu, înainte de 1989. Relația cu Siria a fost una privilegiată.

Rafinăria de la Banyas, fabrica de fosfați de la Homs, fabrica de ciment de la Sheikh Said, rețele electrice, de transport gaze, sute de clădiri publice (școli, dispensare, sedii administrative) și peste 27.000 de hectare din bazinul Eufratului care au fost redate agriculturii sunt doar câteva dintre elementele infrastructurii Siriei realizate cu bani, tehnică și consultanță românească în perioada 1972- 1989.

O situație asemănătoare s-a petrecut și cu Algeria. România a livrat patru instalații de foraj pentru exploatarea țițeiului, iar după ce partea algeriană a fost mulțumită, au cerut și o echipă de consultanță. Prima echipă de 35 de specialiști a ajuns în 1968. În 1969 au mai solicitat 70 de specialiști români.

România s-a implicat și în proiectele miniere algeriene.Geologii români prospectau resursele de cupru, minereu radioactiv, sare şi marmură. Algerienii au solicitat 10 specialiști pentru noile edificii din capitală şi participare la construcția a patru fabrici de cărămidă. Pentru supraînălţarea barajului Ksob au cerut 65 de ingineri. Românii s-au implicat și în dezvoltarea complexului petrochimic de la Skikda (foto sus).

Țara noastră a vândut în Algeria mașini „Dacia”, „ARO” și 200 de tractoare, încasând 30 de milioane de lei valută. Ceaușescu țintea 100 de milioane de dolari, valoarea schimburilor comerciale.

În Sudan, românii au construit clădirea Parlamentului (Adunării Naționale) din Khartoum. Edificiul, folosit până astăzi, a fost proiectat de arhitectul român Cezar Lăzărescu, în stilul socialist al vremii (foto).

Pe lângă Parlament, românii au mai construit fabrici, instalații petroliere, clădiri pentru instituțiile statului, case. De altfel, Sudanul încă datorează României peste 169 de milioane de dolari.

Libia: Ceaușescu a obținut un zăcământ uriaș pentru România, Guvernul Văcăroiu l-a dat pe nimic

Cu Libia, situația este simptomatică pentru jaful național de după 1990: Ceaușescu a construit școli și drumuri, iar în schimb a primit dreptul să exploatăm uriașul zăcământ Murzuk.

Acest zăcământ valorează miliarde de dolari, adăpostind de două ori mai mult țiței decât în tot subsolul României. Guvernul Văcăroiu l-a vândut în 1992, gigantului spaniol Repsol, pentru suma derizorie de 85 de milioane de dolari. Practic, mai puțin decât au costat școlile și drumurile construite de Ceaușescu în Libia.

Investițiile din Maroc, Cuba, Guineea, Mozambic, Nigeria sau Congo nici nu le mai numărăm.

Acum trei ani, guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, afirma că în 1990, România avea de încasat peste 2,7 miliarde de dolari de pe urma investițiilor făcute de Ceaușescu în străinătate.

Dintre acestea, care s-ar fi putut obține măcar influență economică în aceste țări, statul român democratic nu a obținut mai nimic. Mai rău, Clubul de la Roma, cel care ne obliga să plătim toată datoria externă în anii 80, a „sfătuit” Bucureștiul să ierte de datorii aceste țări.

Astfel că Guvernele de la București au șters datoriile cu buretele. Chiar și așa, după acest jaf național, România mai are de încasat 900 de milioane de dolari de pe urma investițiilor lui Ceaușescu în străinătate.

România are, în 2023, o datorie externă de aproape 160 de miliarde de euro…