Ilie Bolojan e promovat astăzi ca modelul administratorului perfect, al profesionistului fără pată. Dar puțini își mai amintesc începuturile sale modeste în mediul privat. Tânărul Bolojan a condus, pentru scurt timp, o companie privată, pe care a reușit aproape să o ducă în faliment. N-a rezistat prea mult în economia reală, acolo unde salariile nu vin de la buget și rezultatele nu se cosmetizează cu comunicate.
A renunțat rapid la afaceri și s-a refugiat în politica locală, unde a găsit teren fertil pentru carieră: funcții, protecție, notorietate. A fost consilier local, prefect, apoi primar și președinte de consiliu județean. A lucrat aproape toată viața la stat, dar se prezintă ca reformator, expert, vizionar. Mitul Bolojan a fost atent construit, dar realitatea este că n-a demonstrat niciodată performanță într-un sistem competitiv, fără bugete garantate.
Acum, fostul „manager ratat” din privat e instalat Premier al României. Nu pentru viziune economică, ci pentru că e un pion loial într-un sistem care are nevoie de fețe noi, dar ușor de controlat. În loc să aducem în fruntea statului oameni care au construit ceva pe propriile forțe, avem un premier care a eșuat în afaceri și s-a realizat doar din salarii bugetare.
Așa arată România de azi: un faliment în privat devine calificare pentru conducerea țării.
