La noi, apărarea aeriană nu se face cu rachete, ci cu ședințe. Când a apărut drona, nu s-a întrebat unde e ținta, ci cine dă comanda. O armată de generali și miniștri stătea ca la șah, doar că nimeni nu știa cui îi vine rândul să mute.
România e țara unde dronele trec, dar comanda nu. Toți se uită unii la alții și trag concluzia că e nevoie de un CSAT urgent – ca să stabilească dacă apăsarea pe buton e treabă de prim-ministru, președinte, ministru al Apărării sau… femeia de serviciu.
E atâta birocrație încât până și drona s-a plictisit și a trecut mai departe. Guvernul nostru însă a rămas să dezbată, să analizeze și să stabilească “protocolul”. Probabil că până la decizia finală, adversarii ne trimit nu o dronă, ci o escadrilă întreagă, doar ca să vadă spectacolul.
Ce să mai: România nu are guvern, are trupă de stand-up comedy la putere.
