Crin Antonescu, simbolul perfect al parazitismului politic, revine pe scena publică cu pretenții absurde. După ce în ultimii 10 ani a fost oficial șomer și înainte de asta s-a remarcat doar ca politician, fără să muncească o zi în toată cariera sa de 35 de ani, Antonescu îndrăznește acum să ceară conducerilor PSD și PNL să îi valideze candidatura la funcția de președinte al României.
Antonescu nu doar că nu a contribuit cu nimic concret la viața publică, dar reprezintă exemplul clasic al omului care a trăit pe spatele sistemului, fără nicio realizare notabilă. Acum, după un deceniu de pauză politică – petrecut mai mult pe plaje exotice decât în vreun efort real de a-și îmbunătăți competențele – el pune condiții dure: candidatura sa să fie oficial aprobată și susținută de PSD și PNL, fără niciun fel de contestare internă.
Această cerere arată, mai degrabă, aroganța unui personaj politic care nu a făcut nimic pentru România, dar care continuă să creadă că i se cuvine totul. „Nu pot intra în cursă fără un mandat clar de la cele două partide,” ar fi spus Antonescu, dând dovadă de o desprindere totală de realitatea politică și socială a țării.
De fapt, cazul său este un memento amar al crizei de leadership din România. Politicieni care nu au muncit niciodată în viața reală, dar care cer să fie în fruntea statului, sprijiniți de partide care au eșuat constant să ofere ceva concret românilor. Crin Antonescu este, fără îndoială, emblema unui sistem care nu a făcut altceva decât să își hrănească propriii paraziți.
