Foto: Românul basarabean Gheorghe Ghimpu a stat șase ani în GULAG-ul sovietic pentru acuzația de românism. Pe 27 aprilie 1990, a coborât drapelul sovietic de pe sediul parlamentului de la Chișinău, arborând Tricolorul românesc. A spus și a crezut un singur lucru: „Ne vom salva doar revenind la românism și realizând reîntregirea neamului românesc”
Petrișor Peiu*
«Salut Congresul naţiunilor în numele românilor din Basarabia! (subl.-Gh.Ghimpu) Mulţi au auzit de „moldoveni”, dar puţini cred că ştiţi că naţiunea moldovenească nu există. Există o naţiune română (subl.-Gh.Ghimpu). Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu naţional, iară dacă noi numim „moldoveneşti” comitetele şi organizaţiile noastre, o facem aceasta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul „român” sună prea aspru la urechile vrăjmaşilor noştri, de care avem foarte mulţi, ca d-voastră, şi el le serveşte de a ne acuza pe noi de separatism… – Teofil Gh.Ioncu, reprezentant al Partidului Național Moldovenesc, declarație în cadrul Congresului naţiunilor din Rusia, 1917.» (Sursa: Gheorghe.Ghimpu, Conştiinţa naţională a românilor moldoveni, Chişinău, 1999
Unionism încarcerat
1969- anul în care URSS era la apogeul puterii sale economice și militare și al influenței internaționale. Pe 21 august 1968, tancurile sovietice călcaseră, sub șenilele lor, speranța independenței Cehoslovaciei. La Chișinău funcționa, de mult, în clandestinitate, Frontul Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (FNP), care avea ca obiective ieșirea Moldovei din componența URSS, formarea Republicii Populare Moldovenești, unificând și celelalte teritorii românofone din zonă (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, teritorii din stânga Nistrului) și unirea ulterioară cu România. Impresionați de refuzul lui Ceaușescu de a participa la intervenția trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, liderii Frontului decid să ceară sprijin României în lupta împotriva puterii sovietice și îl trimit, pe 29 martie 1969, pe Alexandru Usatiuc-Bulgăr, la București. Acesta lasă în cutia poștală nr.6 a oficiului Gării de Nord un plic conținând 70 de pagini privitoare la activitatea și scopurile FNP, iar în anul următor, Usatiuc-Bulgăr mai vine o dată la București, ocazie cu care, pe 12 iunie 1970, cere o audiență la Ceaușescu, Consiliul de Stat al României. Președintele Nicolae Ceaușescu, temător de o „ provocare unionistă” nu-l primește în audiență. Dar perseverentul Usatiuc-Bulgăr se întâlnește, până la urmă, cu trei consilieri de-ai lui Ceaușescu (consilierul-șef Predescu și alți doi consilieri care nu s-au prezentat). Audiența durează 3 ore și 40 de minute, Usatiuc-Bulgăr explicând în detaliu activitatea FNP, la plecare mai dându-le acestora o copie după ducumentele lăsate în cutia poștală a Gării de Nord.
După trei săptămâni de încercare de a descâlci tâlcul poveștii, Ceaușescu decide că era o „provocare unionistă”. Și îl mandatează pe Ion Stănescu, Președintele Consiliului Securității de Stat al Republicii Socialiste România, să trimită, pe 30 iunie 1970, o scrisoare strict secretă (nr. 14006418) prin care îl informa pe președintele KGB al URSS, Iuri Andropov, despre vizita cetățeanului sovietic Usatiuc Alexandru. Împreună cu scrisoarea, Stănescu îi trimite lui Andropov și plicul cu documentele lăsate de Usatiuc-Bulgăr. Evident că autoritățile sovietice și-au frecat mâinile de bucurie, minunându-se de pleașca care le căzuse în plasă. Alexandru Usatiuc-Bulgăr este arestat pe 13 decembrie 1971 la Kislovodsk. La scurt timp sunt arestați și Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur și Alexandru Șoltoianu, iar pe 13 iunie 1972, judecătorii V. Florea (președintele completului), M. Marițoi si L. Dubanjeu, români sadea după nume, hotărăsc să-l condamne pe Alexandru Usatiuc-Bulgăr la șapte ani de închsoare-lagăr corecțional cu regim sever și cinci ani de deportare, pe Gheorghe Ghimpu la șase ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecțional cu regim sever și pe Valeriu Graur la patru ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecțional cu regim sever. Într-un alt proces, la Cernăuți, Alexandru Șoltoianu a fost condamnat la șase ani de închisoare-lagăr corecțional cu regim sever și cinci ani de deportare. O mulțime de basarabeni și bucovineni au fost dați afară de la lucru, în special, din învățământ iar câteva sute de elevi și studenți au fost eliminați din instituțiile de învățământ, mai mulți tineri fiind puși sub urmărire de către KGB ( sursa: Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între două lumi, Ed. Lyceum, 1999 ). Acesta a fost prețul plătit de românii din Basarabia pentru că unii români de la București au considerat unionismul lor o „provocare”…
Fantoma anti-unionismului bântuie din nou
Și pentru că se apropie 16 mai, unii plângem cei 210 ani scurși de la anexarea Basarabiei de către Imperiul țarist, dar alții aniversează. Așa cum se pricep mai bine. Astfel că, în ultima vreme o stafie bântuie mințile prea înfierbântate din laboratoarele „progresismului”. Cică aceia care își doresc și susțin Re-Unirea României cu Republica Moldova ar fi agenții secreți ai lui Putin și ar sluji retorica Moscovei.
Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns faptul că oameni care știu să scrie și să citească pot spune asemenea năzbâtii, precum: „Destabilizarea (Republicii Moldova) are și mai mari șanse de izbândă cu ajutorul unor teme de propagandă care să provoace tensiuni interne, cum este agitarea temei unioniste”.
Adică, dacă eu zic că Re-Unirea ar aduce basarabenilor integrarea în UE și NATO și o viață mai bună, de fapt destabilizez Republica Moldova și sunt, care va să zică, agentul lui Putin? Au simțit, probabil, criticii unioniștilor, că trebuie să mai facă odată ceea ce a făcut înaintașul lor, Ion Stănescu, șeful securității din anii 60-70…
Ca vechi unionist ce mă aflu mărturisesc că am văzut și am auzit multe justificări de la cei care se împotrivesc Re-Unirii. Că nu e momentul, că nu avem suficientă forță economică, că s-ar supăra Germania, că sărmanii basarabeni s-ar fi rusificat și câte altele, una mai comică decât alta. Dar să ajungi să spui că românii de pe ambele maluri ale Prutului care își doresc să trăiască în aceeași țară sunt agenții lui Putin și au o agendă secretă anti-UE și anti-NATO mi se pare de un ridicol absolut și va intra în toate manualele dezinformării ca prostia supremă.
„Argumentele” anti-unioniștilor
Ridicolul isteriei anti-unioniste este total și surprinzător de aberant. El se bazează, în primul rând, pe ideea că dacă românii de dincoace de Prut le-ar propune astăzi Re-Unirea românilor de dincolo de Prut, acest lucru „servește perfect propagandei lui Putin”. Dar aceiași oameni care vituperează împotriva dreptului românilor de a-și croi singuri viitorul sunt cei mai mari apărători ai dreptului ucrainenilor de a-și croi singuri viitorul. Mai mult, din câte știu eu, niciun român nu a cerut vreodată ca armata română să ocupe Republica Moldova. De fapt, s-a cerut ca cele două state să organizeze referendumuri pentru Unire. Cum servește un proces democratic și universal acceptat precum referendumul „propagandei lui Putin”?
În al doilea rând ni se aduce ca argument împotriva Re-Unirii un sondaj recent care indică faptul că majoritatea „basarabenilor cred majoritar că vinovați pentru război sunt Zelenski, NATO și Occidentul (43.6%), iar Vladimir Putin și Alexandr Lukashenko sunt cei mai de încredere lideri externi. Cei mai mulți, 57%, consideră că sancțiunile împotriva Rusiei trebuie ridicate sau măcar reduse.”. Și cică dacă unul sau altul enunță, prin studiori de televiziune, soluția unionistă ca fiind o soluție pentru viitorul celor 3 milioane de români basarabeni, asta ar aduce o mai mare susținere pentru Putin în Republica Moldova. Otrăviți de putregaiul unor aserțiuni servite de te miri cine, autorii acestei teze nu găsesc cu cale să observe că monstruoasele rezultate ale sondajului invocat de detractorii unionismului (aici) au fost posibile tocmai datorită situației nesigure pe care Republica Moldova o are după 1991. Și chiar în aceste condiții, unionismul se menține la 36%, în ciuda faptului că nu există niciun partid în Republica Moldova care să îl propage eficient sau că de la București nicio voce politică de decizie nu se exprimă pe direcția asta.
Atmosfera viciată de dincolo de Prut, presa (în primul rând televiziunea) dominată și controlată de Federația Rusă și rușinea românilor de a spune lucrurilor pe nume, acestea toate au făcut posibilă opinia majoritar pro-rusă din Republica Moldova. Nu unioniștii (cu modestie m-aș trece în rândurile acestora) au creeat o mentalitate pro-rusă în Republica Moldova, ci mediul fetid în care trăiesc frații noștri de acolo, infestați zi de zi cu televiziunile rusești și cu statalismele lui Voronin și Dodon.
Dacă nu ar avea despre realitatea din republica de peste Prut o imagine redusă la bomboanele Bucuria și vinul de Purcari, poate că cei care propagă teoria anti-unionistă ar ști, de exemplu, că tezele unioniste sunt enunțate public doar de apropiații lui Mihai Ghimpu și de câțiva intelectuali cu părul alb, rămași aceiași frumoși din zilele de glorie ale revistei „Literatura și Arta” de la Chișinău. De altfel, aș pune rămășag pe orice că istericii anti-unionismului nu au citit niciodată vreun rând scris de Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, cum nu cred că au auzit nici măcar de marele erou Gheroghe Ghimpu sau de penele importante de azi, precum Val Butnaru.
Un alt argument din panoplia detractorilor Re-Unirii este faptul că Republica Moldova are o parte din teritoriu (Transnistria) ocupată de trupele ruse. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu există niciun unionist autentic care să ceară Re-Unirea cu includerea Transnistriei! (vezi aici.)
Toți unioniștii admit că o eventuală Românie reunificată va trebui să renunțe definitiv la o regiune separatistă pe care, oricum, Republica Moldova NU a controlat-o niciodată. De altfel, realist vorbind, acolo este un fel de Kosovo, un cvasi-stat nerecunoscut internațional, dar unde populația nu își mai dorește nicio asociere cu Republica Moldova. Iar a invoca Transnistria pentru a combate unionismul este exact preluarea argumentului principal al Moscovei. Căci Transnistria a fost ocupată și desprinsă de Chișinău cu scopul precis de a bloca o eventuală Re-Unire a românilor, lucrul de care se temeau toți moștenitorii URSS.
Ar trebui să le reamintim, totuși, celor cu poziții violent anti-românești că, în pofida articolelor și strigătelor de disperare ale lor, națiunea română există și crește. Și are exact aceleași drepturi ca alte națiuni europene. Inclusiv dreptul la Re-Unire pașnică. Bunăoară, fix aceleași drepturi avem și noi, românii, precum cel mai mare popor european, germanii. Poate ați uitat prea repede, stimabililor, dar Republica Federală Germană nu a recunoscut niciodată entitatea RDG înființată artificial de către URSS (asemenea entității Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, înființată artificial de către aceeași URSS). Ba mai mult, foarte multe figuri publice din RFG au cerut Unirea cu RDG, inclusiv în perioada când Kremlinul era la apogeul puterii și influenței sale, în anii 60-70. De exemplu, în august 1968, germanii din RFG cereau și ei unirea cu RDG, deși tancurile sovietice defilau prin Praga, la granița germană. Lor , germanilor, de ce nu le aplicăm aceeași judecată? Or fi fost și ei agenții Kremlinului în 1968?
Dincolo de ideologie și procese de intenție
Toate argumentele pe care le-am înșirat mai sus rămân, însă, doar figuri stilistice. Pentru că fondul problemei este cu totul altul: în primul rând, în Republica Moldova, 78% dintre cetățeni vorbesc limba română (unii, este adevărat, cred că ea se numește limba moldovenească), iar teritoriul dintre Prut și Nistru a fost, dintotdeauna până la 1812, parte a principatului Moldovei, una dintre țările române.
Sursa aici.
În al doilea rând, existența unei Republici independente întru Prut și Nistru în ultimii 31 de ani, i-a adus acesteia statul de cea mai înapoiată economie a Europei (mă rog, cu excepția Kosovo, care nu e chiar un stat recunoscut):
Country Last Previous Reference Unit
Luxembourg 110261 113940 Dec/20 USD
Ireland 89689 87786 Dec/20 USD
Switzerland 68393 70920 Dec/20 USD
Norway 63586 64453 Dec/20 USD
Denmark 55938 57678 Dec/20 USD
Netherlands 54210 56629 Dec/20 USD
Iceland 52280 56914 Dec/20 USD
Austria 51936 55833 Dec/20 USD
Germany 50922 53639 Dec/20 USD
Sweden 50683 52531 Dec/20 USD
Belgium 48210 51743 Dec/20 USD
Finland 47261 48689 Dec/20 USD
Euro Area 43681 46914 Dec/20 USD
France 42026 45834 Dec/20 USD
United Kingdom 41627 46406 Dec/20 USD
European Union 41504 44276 Dec/20 USD
Malta 39222 43951 Dec/20 USD
Italy 38992 42663 Dec/20 USD
Czech Republic 38319 40696 Dec/20 USD
Cyprus 37655 40227 Dec/20 USD
Lithuania 36732 37063 Dec/20 USD
Slovenia 36548 38906 Dec/20 USD
Spain 36215 40806 Dec/20 USD
Estonia 35638 36830 Dec/20 USD
Poland 32238 33121 Dec/20 USD
Portugal 32181 34880 Dec/20 USD
Hungary 31008 32554 Dec/20 USD
Slovakia 30330 31871 Dec/20 USD
Latvia 29932 30859 Dec/20 USD
Romania 28833 29858 Dec/20 USD
Turkey 28385 28199 Dec/20 USD
Greece 27287 29723 Dec/20 USD
Croatia 26465 28754 Dec/20 USD
Russia 26456 27211 Dec/20 USD
Bulgaria 22384 23192 Dec/20 USD
Belarus 19148 19283 Dec/20 USD
Montenegro 18279 21534 Dec/20 USD
Serbia 18210 18292 Dec/20 USD
Macedonia 15848 16600 Dec/20 USD
Bosnia and Herzegovina 14340 14897 Dec/20 USD
Albania 13295 13671 Dec/20 USD
Ukraine 12377 12809 Dec/20 USD
Moldova 12325 13022 Dec/20 USD
Kosovo 10776 11486 Dec/20 USD
Sursa aici.
Nu cred că e cazul să mai aduc în discuție și alte aspecte, precum dependența energetică de ruși a Republicii Moldova, care nu ar face decât să întărească argumentele mele. Cert este că ne aflăm în situația în care ni se neagă dreptul de a cere Re-Unirea pe cale pașnică cu un stat în care peste trei sferturi din populație vorbește aceeași limbă cu noi și care s-a dovedit incapabil să aducă prosperitate propriilor cetățeni! De ce, privind, cele două tabele de mai sus, nu avem dreptul să cerem Re-Unirea României cu Republica Moldova? De ce, doar pentru că unii se încăpățânează să nege evidența?
Sau poate ar trebui să ne așteptăm, noi unioniștii să fim deferiți, de astă dată justiției progresiste pentru vina de a fi unioniști? Adică români.
Foto: Generalul de securitate Ion Stănescu. Sursa aici.
Oare ce blestem a căzut acum pe capul nostru ca unii dintre urmașii securistului Ion Stănescu de la București să lanseze o nouă campanie de linșare a unioniștilor, după 52 de ani de la momentul 1970?
*Petrișor Peiu este membru în Colegiul de Experți LARICS.
